Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării a Universității din Oradea împreună cu Muzeul Ţării Crişurilor Oradea – Complex Muzeal, Centrul de Studii Interdisciplinare Silviu Dragomir Oradea, în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor, Primăria Municipiului Oradea și Librăriile Humanitas, organizează Conferința „Exilul românesc în secolul XX: între tradiție și inovație”, susținută de Prof.univ.dr. Matei CAZACU, Director de cercetări emerit la Centre național de la recherche scientifique, Paris, și lansarea cărții „Istorie și istorii. Simona Preda în dialog cu istoricul Matei CAZACU”, Editura Corint, 2024.
Evenimentul va avea loc luni, 9 decembrie 2024, ora 17.00, în Sala de conferințe a Muzeului Țării Crișurilor (Str. Armatei Române nr. 1/A) și va fi moderat de prof. univ. dr. Gabriel Moisa, managerul instituției muzeale orădene.
Istoric și scriitor, Matei Cazacu s-a născut pe 11 iulie 1946, la Sinaia. În 1964, a absolvit Liceul „Spiru Haret” din Bucureşti, iar în 1969 a obţinut licenţa la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Între 1969 şi 1973 a fost cercetător la Institutul de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Române. A plecat ilegal din România în 1973 și s-a stabilit în Franța. Din 1977 a fost arhivist paleograf, diplomat al École Nationale des Chartes din Paris, iar în perioada 1977-1978 bibliotecar la Commission du Vieux Paris. În 1979 a obţinut, la Universitatea Paris I Sorbonne Panthéon, titlul de doctor în istorie şi civilizaţie bizantină şi postbizantină. Din 1979 a fost cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique din Franţa, iar din 1992 conferenţiar la Institut National des Langues et Civilisations Orientales (INALCO) din Paris. În 1984 este diplomat al École Pratique des Hautes Études, IVe section, Paris. Din 1997, este doctor abilitat în istorie modernă și contemporană la Universitatea Paris X (Nanterre). Între 1975 şi 1992 este conferenţiar la Universitatea Paris IV, Sor¬bonne Nouvelle.
Din anul 1977, s-a angajat în mişcarea pentru apărarea drepturilor omului în România, mai întâi în mişcarea Paul Goma, apoi în Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului, Secţia română. Din 1982, a activat ca membru în Asociaţia pentru Apărarea Monumentelor Istorice din România şi în operaţiunea Villages roumains. Din 1977, a colaborat la Radio Europa Liberă, BBC, Vocea Americii, Radio France Internationale, Radio Canada, France Inter şi la televiziunea franceză (TF1 şi Antenne 2).
Este autor a 25 de cărți și circa 100 de studii publicate în reviste de specialitate. A obținut Premiul Thiers și Medalia de argint a Academiei Franceze pentru volumul Dracula (2004). În dialogul cu Simona Preda, istoricul consacrat în Franța evocă slujitori importanți ai muzei Clio din Romania interbelică și comunistă (Petre P. Panaitescu, George D. Florescu, Constantin C. si Dinu Giurescu, Ion Nestor, Emil Condurachi, Dumitru Tudor, Mihai Berza, Andrei Oțetea, Dan Berindei, Ștefan Ștefănescu, Șerban Papacostea, Florin Constantiniu, Paul și Dan Cernovodeanu, Nicolae Stoicescu, Aurel Decei) și din străinătate (Marc Bloch, Alexandre Bennigsen, Jacques Le Goff, Pierre Chaunu, Albert Soboul).
Urmărit de Securitate, cel cunoscut în documentele poliției secrete drept „obiectivul «Englezul»” și-a lărgit orizonturile spirituale și intelectuale prin contacte cu diplomați și istorici străini. De la Paris, s-a alăturat reprezentanților vocali ai emigrației – Mihai Sturdza, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Mihnea Berindei, Vlad Socor, Marie-France Ionesco, Maria Brătianu, Sanda Stolojan, Theodor Cazaban, Nicolae Stroescu-Stînișoară, Vlad Georgescu – și a devenit, în anii 1980, unul dintre criticii duri ai regimului Ceaușescu.
„A fi și a scrie ca un istoric echilibrat înseamnă, în primul rând, consultarea și cântărirea, evaluarea tuturor izvoarelor scrise și / sau orale, pe de o parte, și a lucrărilor altor autori pe o temă dată, pe de altă parte. Faza următoare constă în definirea subiectului și redactarea întrebărilor pe care istoricul le va pune surselor. Intervine aici competența sa în aprecierea valorii lor: limba, natura lor (cronici, scrisori, documente oficiale, inscripții, monumente etc.), modul cum ne-au parvenit – originale, copii, rezumate – și, evident, valoarea lor istorică”. (Matei Cazacu)
Intrarea este gratuită în limita a 150 de locuri!
