Conferința „De la Vlad Țepeș la Dracula: avatarurile unui prinț român între Orient si Occident”
Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării a Universității din Oradea împreună cu Școala Doctorală de Istorie, Centrul de Studii Interdisciplinare Silviu Dragomir Oradea, în parteneriat cu Muzeul Ţării Crişurilor Oradea – Complex Muzeal, organizează conferința „De la Vlad Țepeș la Dracula: avatarurile unui prinț român între Orient si Occident”, susținută de Prof. univ. dr. Matei Cazacu, Director de cercetări emerit la Centre national de la recherche scientifique, Paris. La evenimentul care va avea loc marți, 10 decembrie 2024, ora 12.00, în Aula Magna a Universității din Oradea, vor lua cuvântul prof. univ. dr. habil. Sorin Șipoș, Prorector al Universității din Oradea, și prof. univ. dr. habil. Gabriel Moisa, Decan al Facultății de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării și Manager al Muzeului Țării Crișurilor.
Conferința va încerca să dezvăluie multiplele unghiuri din care a fost privită această importantă figură a secolului al XV-lea: voievod pentru istorici, tiran sângeros pentru cei care i-au manipulat imaginea pe firul intereselor politice ale vremii, vampir romantic pentru scriitori și cineaști. Pe scurt, erou al luptei antiotomane, demon nemilos care și-a tras dușmanii și detractorii în țeapă, prinț malefic al lumii tenebrelor. Longevitatea prezentei sale în conștiința oamenilor și interesul pe care continuă să-l suscite în zilele noastre l-au transformat pe Dracula într-unul dintre miturile noastre fundamentale: viața după moarte.
Istoric și scriitor, Matei Cazacu s-a născut pe 11 iulie 1946, la Sinaia. În 1964, a absolvit Liceul „Spiru Haret” din Bucureşti, iar în 1969 a obţinut licenţa la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Între 1969 şi 1973 a fost cercetător la Institutul de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Române. A plecat ilegal din România în 1973 și s-a stabilit în Franța. Din 1977 a fost arhivist paleograf, diplomat al École Nationale des Chartes din Paris, iar în perioada 1977-1978 bibliotecar la Commission du Vieux Paris. În 1979 a obţinut, la Universitatea Paris I Sorbonne Panthéon, titlul de doctor în istorie şi civilizaţie bizantină şi postbizantină. Din 1979 a fost cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique din Franţa, iar din 1992 conferenţiar la Institut National des Langues et Civilisations Orientales (INALCO) din Paris. În 1984 este diplomat al École Pratique des Hautes Études, IVe section, Paris. Din 1997, este doctor abilitat în istorie modernă și contemporană la Universitatea Paris X (Nanterre). Între 1975 şi 1992 este conferenţiar la Universitatea Paris IV, Sorbonne Nouvelle.
Este autor a 25 de cărți și circa 100 de studii publicate în reviste de specialitate. A obținut Premiul Thiers și Medalia de argint a Academiei Franceze pentru volumul Dracula (2004).
